Vizitați Focurile Vii
Cunoscut și cu denumirea de „focul nestins”, Focul viu este un fenomen natural, generat de o emanație perpetuă de gaze naturale din pământ, care se aprind de la razele solare. Efectul este un fenomen spectaculos și mai ales o priveliște deosebită, mulți turiști declarând că magia aparte a locului îi mobilizează să revină an după an. Fenomenul „focul viu” se întinde pe o suprafață de 25 mp și arde cu o flacară de 1,5 m înalțime, neîncetat zi si noapte.
Este bine de știut
Coordonate
Cea mai apropiată localitate
Distanța până în municipiul Buzău
Acces
Altituine
Lucruri mai puțin cunoscute
Scriitorul lopătărean Dumitru Serbescu a strâns şi a publicat o serie de legende din zonă, legate mai ales de munţii Vrancei şi de Penteleu, unde pe vremuri mergeau şi ciobanii din Lopătari la stână. În „Muşele Păpuşele” apare povestea unui om bogat, Giurgiu Mocanu, ai cărui ciobani se luptă cu furii (de unde munţii Furu Mare şi Furu Mic). În timpul luptei, se deschide o prăpastie ce dă direct în iad şi care înghite toate comorile lui Giurgiu.
În acea luptă, din zbuciumul pământului, râpile s-au dărâmat, pietrele s-au prăvălit, apele şi-au deschis văi cu şuvoaiele lor şi încet, încet, peste smoala care clocotea s-a clădit de la Dumnezeu dealul sărac şi cocârjat care a astupat gura prăpastiei şi căruia i-a rămas şi azi numele Smoleanul, adică munte crescut pe smoală. S-a astupat gura iadului, dar flăcările ce se preling din adâncimile pământului nimeni şi nicio putere n-au putut să le astupe. Ele ies mereu, cu mirosul lor de catran, ca o răsuflătoare veşnică a iadului. E „focul nestins” ce pâlpâie deatunci ziua şi noaptea într-una, în vatra lui arsă din coasta Smoleanului. Şi astfel flacăra asta vie – căci i se mai zice şi „Focul Viu” – ale cărei luciri se văd noaptea de la mari depărtări, pâlpâie într-una cu mirosul catranului ei. O fi vreun semn de la Dumnezeu pentru păcatele noastre, ori iadul însuşi ne-o fi arătând puterile lui, cine poate şti? Dincolo, pe partea cealaltă a Smoleanului, multă vreme s-a ascuns o apă tulbure şi murdară ca braga. Poate că era tot vreo scursură a iadului. Astăzi apa nu mai e tulbure, dar Braga i-a rămas numele